Cu toții știm ca în sufletul nostru exista un "locușor" aparte numit acasă. Acest ''acasă'' reprezinta locul unde te-ai născut, unde ai copilărit, unde ai crescut, și unde în final te întorci pentru a-ți aduce aminte ca tot ceea ce a fost mai frumos în viata ta a trecut.
Nu m-am gândit niciodată pana acum cât de greu îmi va fi, ca peste ani, când ma voi întoarce în locurile copilăriei, sa ma abțin sa nu vărs măcar o lacrima.
Exista însa unele lucruri care, vrând/nevrând ți le amintești. Te gândești la simplu fapt ca ai fost la acea vârsta, "vârsta tuturor posibilităților" când erai ajutat de oricine, iar orice iți doreai ți se da. Realizezi însa prea târziu ca vremea aceea a trecut. Când erai mic, iți doreai sa fii mare. Acum când ești mare, încerci sa întorci timpul înapoi ... însa nu poți.
Porti vesnic un monolog cu tine insuti, spunandu-ti ca a venit acea vreme, acea vreme pe care o asteptai cu nerabdare, si parea ca nu mai soseste. Iti pare rau pentru mentalitatea avuta, si-ti regreți ziua în care ți-ai dorit, sa lași deoparte copilăria, sa te maturizezi, sa pleci de la casa părinteasca, de lângă părinti, și sa-ți constitui propriul viitor. Ești conștient de asta, dar nu vrei sa-ți faci inima amara recunoscând .
Sunt pași dați trecutului ... uitării ! In mintea ta acum, doar veșnice-amintiri .
Privești fotografia in care erai copil, și-ți inneci amarul cu câteva cuvinte rostite simplu "a fost odată". Erai un tânăr plin de viata, ce n-avea habar de noțiunea timpului. Alergai peste tot, și nu stăteai locului o clipa. Plângeai când nu ți se dădea ceva, înmuind inima tuturor, și în final, obținându-ți meritat-l "premiu". Ia gândește-te ! Mai poți acum proceda asa? Cine iți va mai întinde mana atunci când cazi ? Cine te va mai sprijini la greu ? Si pe al cui umăr vei mai plânge la necaz ? Răspunsul e doar unul, și e foarte simplu : nimeni .
Scormonești trecutul cu bătrânii tai ochi, însa nu vezi nimic. Nu vei mai reuși niciodată sa fii ceea ce ai fost.
Trecutul te înfășoară, și te va înfășura oricât l-ai surghiuni în mintea ta .
Ce este acum în mintea ta?
Dar oare trecutul se poate uita ? Oare căința ucide memoria?
