Ei bine, da. Ora de istorie ! Dar de data aceasta nu prezentam „Ora de istorie” scrisa de Marin Preda, ci ora noastră, a unor simpli elevi dintr-un magnific Colegiu Național !
Se spune ca din introducere, trebuie ca cititorul sa devina captivat de ceea ce spui, asa ca începem și noi frumos, dar nu cu „A fost odată ca niciodată” ...
Pe vremuri, se spunea ca "Lumea veche" care este încă vie în România, cuprinde un uriaș "muzeu " al datinilor străvechi, dacă ar fi să amintim doar frumoasele biserici și mănăstiri cu fresce pictate, folclorul, sau castelele medievale din Munții Carpați.
Bun! Despre toate acestea ne străduim și noi sa învățam, sa le înțelegem talcul și în final, sa putem spune ca ne-am însușit aceste cunoștințe.
Toate bune și frumoase, nu ? Nu cred ca ar putea cineva sa întoarcă spatele acestor monumente, sau sa spună ca nu știe nimic despre strămoșii săi. Fiecare dintre noi deține un minim bagaj de cunoștințe în materie de „istorie”.
Încep simplu ... printr-o zi de Luni. Ora 8:00. Înainte ca `profesorul nostru preferat` sa pășească pragul clasei a IXa A, începe panica. Discuțiile de genul : „-Bai te-ai dus după harta?, -Nu, du-te tu ca eu am șters tabla!” sunt nelipsite. In timp ce un pricăjit de elev de serviciu aleargă pana la cancelarie sa aducă harta, urmând sa întârzie la ora, profesorul își face apariția în clasa.
Nu ne saluta, bineînțeles, orgoliul prea mare își face simtita prezenta, se aseaza la catedra, si o prima intrebare „-Ba ce fete aveti, cine dracu va trimis la școala ba?”. Noi nu ne suparam ca ne intreaba asta, si chiar cu un foarte mare simt de raspundere spunem ca suntem trmisi la scoala de parinti. Trecem cu vederea ca in urma acestei discutii, parintii nostri sunt facuti fie rai, fie nebuni sau ca suntem compatimiti in fel si chip, si ajungem la capitolul intitulat simplu „Cine lipseste astazi?”.
Ca orice elev conștiincios, și elevul nostru de serviciu se ridica în picioare sa dea raportul ce face referire la „elevul buba” care „chiulește în mod intenționat de la istorie ca e prima ora”. Fara nici o intenție, pricăjitul de absent este făcut și el „derbedeu”, ca nu care cumva sa iasă din rândul colectivului, sau sa fie discriminat.
Când e vorba de ascultare ... putem spune ca suntem extrem de exaziati. Ne uitam speriați în stânga și în dreapta, privindu-ne cu ura colegii care au 2 sau 3 note, și „ii doare în cot” de ce se întâmpla la ora. E liniște în clasa ... dar la un moment dat, tăcerea este rupta !
„-Cine-i „xyz” asta ma? Ia hai ! Ieși la lecție!”
Sa vezi ! Avea 3 note ! Aceste evenimente ne pun mereu semne de întrebare. De aceea ora de istorie mai este numita la noi „Riști și câștigi”. Acum chiar dacă știi ca ai 2 note, poți sa te relaxezi. In mintea ta plutește doar un singur gând, acela ca nu te asculta doar pe tine, ci și pe „îngâmfatul cu 3 note ce râdea în pauza”.
Câteva întrebări puse, și te face praf. Nu va speriați, nu e asa rău, din exces de ras nu a murit nimeni pana acum. Si când mai auzi câte unu care spune ca nu știu care împărat trăia prin 1800, când amărâtul de el dăduse coltul prin 1300 și ceva, chiar începi sa crezi ca poți încadra și ora de istorie printre preferatele tale.
Bineînțeles. Ca la orice ora, ne mai și destindem, dar asta cu simt de răspundere, și fără sa ieșim din „tema ascultării elevului”. Urmează întrebări de genul : „Esti prost?”, „Cine dracu te-a adus la școală?”, „Ai dat teza la geografie?” (în cazul în care te-apuci, Doamne ferește, sa arați Spania, pe undeva pe la gura de vărsare a Nilului), „Esti nebun?”, „Ai tai te-au dus vreodată la control?” sau altele de genul.
Rar vezi cate un elev, care sa nu se „emoționeze” -mititelul- și sa zică vreo perla. In cazul acestor raritati ... putem auzi replica „Ba asta e destept/desteapta rau. De la ce scoala vii ma?” sau ... cand se mai intampla ca „bunatatea de elev” sa mai calce-n stranchini ... este sustinut moral prin ... „Hai puiule spune, zii puiule, continua, hai ca zici bine”.
Daca ai proasta idee de a intrerupe elevul la lectie, nu e nimic rau, esti penalizat cu „Baaaaa, va pun 1 ! Taceti dracu nu vedeti ca vorbeste ?”.
Cel mai frumos se intampla atunci cand peste ¾ din clasa ramane fara nota. Conversatia decurge cam asa:
„- X, care esti ba?
- Eu !
- Bine ! ai data, ora viitoare te ascult
- Y, tu care esti ba?
- Eu !
- Pfaiii ! Data derbedeule!”
Si aprecierea de rigoare „ Mama,mama, cati mai sunteti fara nota”, continuand cu astfel de idei.
Se citeste pe fata fiecarui elev, tristete, in momentul in care clopotelul suna la sfarsitul orei de istorie.
Trecu’ alta ora placuta de-a noastra. Dar suntem optimisti.Va veni alta.
In cazul meu, nu cred ca o voi descrie si a doua oara cu atata entuziasm. Incepe semestrul II, nimeni n-are nota, ma aflu pe la inceputul catalogului si parca ma vad, la 5 minute de la inceperea orei, undeva in fata clasei, cautand pe o harta din nu stiu ce secol, vreun sat amarat de care nici naiba n-a auzit pana acum!
Ma pierd acum, printre date istoric, voievozi si domnitori, revolte si revolutii ... iar pana voi iesi la lumina :) va urez o continoare a vacantei cat mai placuta!
