Se spune ca a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sincerități îl are întotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "când nu ascunzi nimic" celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce așteaptă de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea și ceea ce așteaptă altul de la tine sa spui. Daca ii mărturisești unei prietene ca e frumoasa și inteligenta, în timp ce ea nu e nici una nici alta, nu ești sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte puțin deșteaptă, ești sincer. Dar mărturisește-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca își macină timpul într-un mod stupid, ca traieste o himera, ca visează la lucruri ce o îndepărtează de adevăr și de fericire atunci sigur nu ești nici sincer, ești nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu străin, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem înconjurați de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea în ceasurile de mare singurătate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolării definitive.
Sinceritatea este și ea, ca atâtea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente și orgoliu ce se numește prietenie și care, trebuie sa recunoaștem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. În prietenie se întâmpla același lucru: ești iubit nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce vede și crede prietenul tău în tine. Tu, omul, ești sacrificat întotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poți da, ceea ce poți justifica, verifica, contrazice sau afirma în sentimentele prietenului. Si nu te poți plânge, pentru ca și tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" înțeleg suma posibilităților lui, voința lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obișnuit cu tine sa te vadă pe strada, sa te întâlnească la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obișnuit sa mergi cu ei la cinematograf, în vizita la cunoștințe, sa-ți placa, în general, ceea ce la place și lor, sa gândești, în general, ceea ce gândesc și ei. Unde ești tu în toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit și asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Dacă într-o zi vrei sa faci altceva decât ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate invata la scoala. Dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia inseamna ca nu ai invatat nimic. – Muhammad Ali
