Ti-aduci aminte când zăceam, tăcut pe-o masa lunga,
Rânit de-al dragostei șuvoi, ce-avea sa ma străpungă ?
Tu nu știai, ca de departe, de pe un front îndepărtat,
Un mic soldat, cu răni adânci, îți scrie-îngrijorat.
Eu te cunosc de mai demult, dar nu știam atâtea,
Nu bănuiam trecutul tău, dar nici luciditatea.
Te-nfingi în inima oricui, și fără nepăsare
Ramai pe veci, etern soldat, pus doar la întâmplare.
Tu ești soldatul de pe-un front, încă necunoscut
Te zbați într-una, și rănești ... și pleci satisfăcut.
Asta-i menirea ta, a fost de-odinioară
Sa te strecori adânc aici, și sa o faci sa doară.
Pe frontul dragostei, soldat, tu lupta-n continuare,
Căci faptul ca m-ai cunoscut, n-a fost doar o-ntâmplare.
Acum te las, continua-ți lupta, doar ești al Domnului ales
Sa-mi fii alături, sa m-ajuți, sa-mi spui continuu: "te iubesc!".
Dorința de a fi iubit pentru ceea ce ești în tine însuți, este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindește în inima noastră.
