Ei bine, da. Ora de istorie ! Dar de data aceasta nu prezentam „Ora de istorie” scrisa de Marin Preda, ci ora noastră, a unor simpli elevi dintr-un magnific Colegiu Național !
Se spune ca din introducere, trebuie ca cititorul sa devina captivat de ceea ce spui, asa ca începem și noi frumos, dar nu cu „A fost odată ca niciodată” ...
Pe vremuri, se spunea ca "Lumea veche" care este încă vie în România, cuprinde un uriaș "muzeu " al datinilor străvechi, dacă ar fi să amintim doar frumoasele biserici și mănăstiri cu fresce pictate, folclorul, sau castelele medievale din Munții Carpați.
Bun!Despre toate acestea ne străduim și noi sa învățam, sa le înțelegem talcul și în final, sa putem spune ca ne-am însușit aceste cunoștințe.
Toate bune și frumoase, nu ? Nu cred ca ar putea cineva sa întoarcă spatele acestor monumente, sau sa spună ca nu știe nimic despre strămoșii săi. Fiecare dintre noi deține un minim bagaj de cunoștințe în materie de „istorie”.
Încep simplu ... printr-o zi de Luni. Ora 8:00. Înainte ca `profesorul nostru preferat` sa pășească pragul clasei a IXa A, începe panica. Discuțiile de genul : „-Bai te-ai dus după harta?, -Nu, du-te tu ca eu am șters tabla!” sunt nelipsite. In timp ce un pricăjit de elev de serviciu aleargă pana la cancelarie sa aducă harta, urmând sa întârzie la ora, profesorul își face apariția în clasa.
Nu ne saluta, bineînțeles, orgoliul prea mare își face simtita prezenta, se aseaza la catedra, si o prima intrebare „-Ba ce fete aveti, cine dracu va trimis la școala ba?”. Noi nu ne suparam ca ne intreaba asta, si chiar cu un foarte mare simt de raspundere spunem ca suntem trmisi la scoala de parinti. Trecem cu vederea ca in urma acestei discutii, parintii nostri sunt facuti fie rai, fie nebuni sau ca suntem compatimiti in fel si chip, si ajungem la capitolul intitulat simplu „Cine lipseste astazi?”.
Ca orice elev conștiincios, și elevul nostru de serviciu se ridica în picioare sa dea raportul ce face referire la „elevul buba” care „chiulește în mod intenționat de la istorie ca e prima ora”. Fara nici o intenție, pricăjitul de absent este făcut și el „derbedeu”, ca nu care cumva sa iasă din rândul colectivului, sau sa fie discriminat.
Când e vorba de ascultare ... putem spune ca suntem extrem de exaziati. Ne uitam speriați în stânga și în dreapta, privindu-ne cu ura colegii care au 2 sau 3 note, și „ii doare în cot” de ce se întâmpla la ora. E liniște în clasa ... dar la un moment dat, tăcerea este rupta !
„-Cine-i „xyz” asta ma? Ia hai ! Ieși la lecție!”
Sa vezi ! Avea 3 note ! Aceste evenimente ne pun mereu semne de întrebare. De aceea ora de istorie mai este numita la noi „Riști și câștigi”. Acum chiar dacă știi ca ai 2 note, poți sa te relaxezi. In mintea ta plutește doar un singur gând, acela ca nu te asculta doar pe tine, ci și pe „îngâmfatul cu 3 note ce râdea în pauza”.
Câteva întrebări puse, și te face praf. Nu va speriați, nu e asa rău, din exces de ras nu a murit nimeni pana acum. Si când mai auzi câte unu care spune ca nu știu care împărat trăia prin 1800, când amărâtul de el dăduse coltul prin 1300 și ceva, chiar începi sa crezi ca poți încadra și ora de istorie printre preferatele tale.
Bineînțeles. Ca la orice ora, ne mai și destindem, dar asta cu simt de răspundere, și fără sa ieșim din „tema ascultării elevului”. Urmează întrebări de genul : „Esti prost?”, „Cine dracu te-a adus la școală?”, „Ai dat teza la geografie?” (în cazul în care te-apuci, Doamne ferește, sa arați Spania, pe undeva pe la gura de vărsare a Nilului), „Esti nebun?”, „Ai tai te-au dus vreodată la control?” sau altele de genul.
Rar vezi cate un elev, care sa nu se „emoționeze” -mititelul- și sa zică vreo perla. In cazul acestor raritati ... putem auzi replica „Ba asta e destept/desteapta rau. De la ce scoala vii ma?” sau ... cand se mai intampla ca „bunatatea de elev” sa mai calce-n stranchini ... este sustinut moral prin ... „Hai puiule spune, zii puiule, continua, hai ca zici bine”.
Daca ai proasta idee de a intrerupe elevul la lectie, nu e nimic rau, esti penalizat cu „Baaaaa, va pun 1 ! Taceti dracu nu vedeti ca vorbeste ?”.
Cel mai frumos se intampla atunci cand peste¾ din clasa ramane fara nota. Conversatia decurge cam asa:
„- X, care esti ba?
- Eu !
- Bine ! ai data, ora viitoare te ascult
- Y, tu care esti ba?
- Eu !
- Pfaiii ! Data derbedeule!”
Si aprecierea de rigoare „ Mama,mama, cati mai sunteti fara nota”, continuand cu astfel de idei.
Se citeste pe fata fiecarui elev, tristete, in momentul in care clopotelul suna la sfarsitul orei de istorie.
Trecu’ alta ora placuta de-a noastra. Dar suntem optimisti.Va veni alta.
In cazul meu, nu cred ca o voi descrie si a doua oara cu atata entuziasm. Incepe semestrul II, nimeni n-are nota, ma aflu pe la inceputul catalogului si parca ma vad, la 5 minute de la inceperea orei, undeva in fata clasei, cautand pe o harta din nu stiu ce secol, vreun sat amarat de care nici naiba n-a auzit pana acum!
Ma pierd acum, printre date istoric, voievozi si domnitori, revolte si revolutii ... iar pana voi iesi la lumina :) va urez o continoare a vacantei cat mai placuta!
Astazi, (nu cred ca e bine sa publicam data si ora exacta) putem spune ca a avut loc o mica dezbatere pe mirificul subiect „CNCN”, sub forma unui mic interviu. Publicam doar o initiala, sa zicem T (cine stie, cunoaste!) si numele celuilalt mirific personaj ... Victor.
Victor : sa-ncepem ! T : Bine Victor : incepem cu inceputul, de ce ai ales liceul pedagogic (CNCN) T : nu am ales liceul pedagogic, teoretic :D Victor : atunci ? T : putem spune doar ca a fost o minima greseala : )) Victor : te simti in plus acum ? T : nu, de ce m-as simti ? Victor : a fost o intrebare inofensiva ! Trecem mai departe ... Ce parere ai despre liceul tau, liceu cu prestigiu, elevi olimpici, profesori cu renume? T : pot sa nu raspund la intrebare? Victor : Nu ! :D T : bine, sarim totusi peste „liceu cu prestigiu, elevi olimpici, profesori cu renume” si pot spune ca, daca nu ar fi unele, deficiente, sa le spun asa, mi-ar conveni. Victor : care sunt acele mici deficiente de care vorbesti ? T : nu esti cam indiscret ? Victor : deloc, deci, care sunt ? T : nu stiu exact : )) adica stiu, dar nu pot sa spun, pe de-antregul, intelegi ? sa zicem ca, m-am acomodat, ce-i drept, si foarte repede spre deosebire de altii, dar tinand cont ca locul meu nu este aici ... nu cred ca mai sunt alte cuvinte ce-si au rostul
Victor : bine, impresii despre colegi ? T : colegi ... colegi ... : )) tu ce vrei acuma ? sa le fac portretul ? : )) Victor : nu, descrie colectivul doar T : bine ... am avut noroc ca am nimerit printre ce-i mai buni colegi, pe care oricine cred ca si i-ar dori, (astia care cititi, simtiti-va mandri ! ), nebuni – la fel ca mine (modestia e la locul ei, bineinteles), care mai si invata - la naiba – si care fac tot posibilul sa mentina o atmosfera placuta in clasa Victor : despre profesori, doamna diriginta, un mic cuvant ? T : te rog frumos, NU : )) Victor : la modul general doar T : fie ... sunt mai multe clase de profesori, defapt se disting cam trei sau patru. 1.Profesorul care te domina, 2. Profesorul care te innebuneste, 3. Profesorul care te invata si 4. Profesorul care cu adevarat te intelege; si chiar cred ca ar mai merge o a5a clasa populata de maxim doi-trei profesori, aia care te fac sa razi. Victor : bine, am inteles, si am inteles ca nu prea iti face mare placere sa vorbesti despre ei T : ooo ba daa : )) mi se umple gura de laude nu vezi ? Victor : observ ... urmatoarea intrebare, ce parere ai despre performantele liceului ? T : ma, nu contest faptul ca pedagogicul nu e un liceu bun, dar ti-am spus, locul meu nu e aici si gata. Referitor la elevii cu rezultate, daca invata si le place, bravo lor (na ca le-am zis ca la caini, ma scuzati !) Victor : despre elevii din liceu? T : nu m-ai mai intrebat odata asta? Daca vorbesti despre cei din liceu, la modul general, nu prea am avut tangente cu ei. Pot sa-ti descriu in mare parte relatiile cu cei de la celelate clase dea IXa, mai ales ca acum, cu iarna asta : )) ne-am imprietenit foarte multi cu capul in zapada : )) . Bine, e bine. Alte intrebari domule Victor Indiscretie? : )) Victor : ar mai fi cateva care le am in cap acum dar ... T : dar pastreaza-le pentru tine : )) Victor : exact, si acum ar trebui sa iti multumesc pentru timplu acordat si „secretele” dezvaluite? T : nu-i nevoie : )), ma multumesc sa-mi faci cinste in oras ! Victor : nu se poate : )) ce-a fost a fost ! T : ma taci : )) dezvalui secrete aici ! HAIDETI LUME BUNA, LUMEA REA, VA SALUT SI VA SPUN PA ! Victor : intr-adevar ! Victor : THE END ! T : ma Victor ? mama ta ce mai face ? ..... Va urma !
