Scrisoarea a III a

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer
Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de
metrou...
-N-a venit Maria Ta, zise el privind in
jur....
-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa
Carrefour.

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un
X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si
opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un Sony Vaio, care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil

-Tu esti Mircea
...-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici
prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina.. Unde esti, ca vin la tine...

-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre
mine.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un
chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la Heroes in
retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam
conQUIZtador

-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din
Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare
cool
Eu nu-s disperat
ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte Varna , Bilist sau
Oituz...

-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un
buzz
-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu
faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum
razboi.

-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe YouTube, cu-ai tai morti,
videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana
rupta.
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n
geam ,
pe-un bilet scris
Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe
interzis...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de
bip-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n
Jeep-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.


-Baiazid , hai sa ne batem....!! , Unde
esti, de ce nu vii

-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe
masa...
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
-N-am stiut ca la fast-foud- uri nu e bine
sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe
branci...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o
farsa.
Da-ne niste triferment si-o sa facem
cale-ntoarsa ....

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca fast-food- ul face
bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica
Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de
frica...

Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitării !

Într-o zi pe când stăteam și răsfoiam întâmplator dicționarul explicativ al limbii romane, printre pagini vechi și uitate de mult, întâlnesc un cuvânt ce-mi stârnește mici mâhniri sufletești .
''Amintiri''. Continui sa citesc explicația asa zisa 'științifică' enumerând tot felul de baliverne care chiar ma plictiseau la vremea aia : AMINTÍRE, amintiri, s.f. I. Faptul de A(-și) aminti. * Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. Stăteam și ma gândeam la ce îmi folosesc toate astea ? Viziunea proprie asupra acestui cuvânt era una singura, amintirea este acel lucru din interiorul nostru ce nu va dispărea niciodată. Continui sa răsfoiesc din plictiseala tot felul de cărți vechi, chiar de pe vremea bunica-mii, una din ele fiind chiar de expresii și proverbe. Tot ce era acolo era alandala. Nu se ținea cont de o ordine alfabetica sau de vreun alt criteriu. Pur si simplu fraze aruncate aiurea pe foaie. Îmi aruncam privirea și zâmbeam 'pe sub musteti' când vedeam câte un rând scris mai strâmb de nu se înțelegea nimic.
In ciuda faptului ca era o carte veche, cu nenumărate greșeli de tipografie, ea ascundea asa zisele mistere legate de 'amintire'. Tin minte ca selectasem câteva care ma impresionaseră, și le notasem pe un caiet...sau o agenda, dar pentru faptul ca m-au atras atât de mult au rămas în mintea mea pana acum.
"Amintirea este trandafir din aceeaşi tulpină cu realitatea, dar fără spini." Simple cuvinte așezate într-o propoziție, având însa un sens special. Multe alte fraze de genul am întâlnit legate doar de amintiri.
Dupa ce am terminat-o si cu cartea ... doar prea mult strica ... ma gândesc sa ma duc sa o mai sacai pe mama vreo doua trei minute, pana se enervează și ma expediază de graba din preajma ei . Si-am început sa-i spun vrute și nevrute despre ceea ce citisem si despre fostele ei carți din liceu, în ideea de a o plictisi și de a-mi împlini dorința menționată mai sus. Insa nu a fost asa...
A fost profund uimita de faptul ca pe mine ma interesa asa ceva. Știa ca de obicei preocupările mele atingeau doar subiecte apocaliptice sau legate de alte tâmpenii (vârsta-i de vina!-sau cel puțin asa îmi spun mereu cu gândul ca mai am o șansa sa îmi revin la normal). Am început sa împart mai o idee, mai alta ... pana am ajuns sa 'depanam amintiri' încă de când eram eu "în feşe" și pana acum când mai am puțin și-mi iau tălpășița de-acasă !
Tinand cont ca se face din ce in ce mai tarziu iar maine iar trebuie sa imi fac mila de telefon cand il vad cand suna la 06:00, si sa-l mai crut odata ... ar cam trebui sa nu ma mai intind cu gargara si sa pun capat acestei lungi si plictisitoare insiruiri de idei.
Iar pentru ca finalul sa fie la fel de "interesant" ca restul continului ... putem sa-l facem intr-o maniera de "poveste" spunand ca ...
AM INCALECAT PE-O ŞA, SI V-AM SPUS POVESTEA MEA !